NASA a făcut un pas major în rezolvarea unuia dintre cele mai vechi mistere ale sistemului solar: cum a dispărut apa de pe Marte. Descoperirea a fost posibilă datorită misiunii MAVEN, care a reușit pentru prima dată să observe direct procesul prin care Soarele „spulberă” atmosfera marțiană.

Potrivit datelor transmise de nava spațială MAVEN, particulele solare încărcate energetic lovesc constant atomii din atmosfera planetei Marte, eliminându-i în spațiu. Acest fenomen, numit eroziune atmosferică, a fost până acum susținut doar prin dovezi indirecte. Observațiile recente arată că rata de pierdere a particulelor atmosferice este de patru ori mai mare decât se credea anterior.

Furtunile solare – acceleratori ai procesului
Cercetătorii au mai descoperit că, în timpul furtunilor solare, acest proces se intensifică semnificativ. Radiațiile și vântul solar devin mai agresive, iar fluxul de particule care lovesc atmosfera marțiană este mult mai intens.

Această pierdere treptată a atmosferei, începută în urmă cu miliarde de ani, când Soarele era mult mai activ, a dus la evaporarea apei lichide de pe Marte. Fără o atmosferă densă care să păstreze căldura și presiunea necesare, apa nu a mai putut exista în stare stabilă, dispărând treptat în spațiu.

De ce contează această descoperire
Această observație directă nu doar că confirmă teoriile anterioare, dar are și implicații majore pentru înțelegerea evoluției planetelor și a exoplanetelor. Dacă Marte, cândva posibil locuibil, și-a pierdut atmosfera din cauza activității solare, același risc poate exista și pentru alte lumi din jurul altor stele.

Pentru astronomi, în căutarea de planete care pot susține viața, nu este suficientă prezența apei. Este esențială și existența unei atmosfere care să o protejeze.

MAVEN continuă să scrie istorie
Lansată în 2013 și coordonată de Centrul Spațial Goddard, misiunea MAVEN oferă în continuare informații vitale despre evoluția și transformările planetei Marte. Faptul că oamenii de știință pot acum observa în timp real procesele de eroziune atmosferică marchează un punct de cotitură în înțelegerea Planetei Roșii și a condițiilor care fac o planetă locuibilă.